Spre magazin

Adriana Ioana: „Când ești mamă, ești profesor de istorie, de matematică, de română și orice se mai cere”

20.03.2019 14:25 / Autor: Zenobia

Acest articol face parte din seria #SuperEroinePrintreNoi. Vezi toate povestile aici.

Cum să întampini fiecare zi cu zambetul pe buze, când mereu apar noi provocări și nimic nu mai seamănă cu ce ai făcut ieri?

Cand ești mamă, soție și te preocupă destul de mult cariera, pe lângă faptul că fiecare zi vine cu ceva nou la pachet, timpul pe care ar trebui să-l acorzi pentru micile tale plăceri se concentrează de cele mai multe ori către atenția celor dragi.

Privit din exterior, acest job full-time de mămică, nu pare a fi ceva extraordinar.

Cu toate acestea, noi credem ca toate femeile din Romania (si nu numai) fac lucruri deosebite in viata lor.

Din punctul nostru de vedere, o femeie puternica, o femeie care inspira, nu e neaparat una care apare la TV sau pe coperțile unor reviste, ci cea care face tot ce are de făcut, fara sa pară ca e un lucru extraordinar.

Iar daca ar fi sa ne uitam la „fisa postului” unei femei, sunt enorm de multe lucruri pe care le face in fiecare zi, de la ingrijire personala la ingrijirea celor dragi, la a avea grija de casa, la viata profesionala + alte piedici și provocari care apar zi de zi in societate.

Mai jos vei gasi povestea doamnei Adriana Ioana Bârcean, care printre faptul ca e mamica de 4 copii, sotie si profesor de limba engleza, mai face multe alte treburi zilnice si reuseste totusi sa gaseasca fericire si implinire.

Află care e secretul ei!

1) Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Nicio zi nu e obișnuită în viața mea. Fiecare zi vine cu particularitățile ei. Nouă, oamenilor în general, ne place rutina pentru că ne place să știm la ce să ne așteptăm dar nu, viața de mamă, de om de școală, de soție, vine mereu cu ceva nou la pachet.

Dar da, ca să nu sabotez întrebarea, obișnuitul zilnic se conturează în sendvișuri făcute zilnic, dis-de-dimineață, umblat după copii de la 7.00 la 7.30 până pleacă la școală, negociat treziri pentru cel mic care e în clasa pregătitoare, mediat conflicte între fete (mijlociile) și tras cu ochiul la cel mare ca să nu ratez ceva.

După ce pleacă copiii la școală, îmi trag sufletul și îmi beau cafeaua, cană mare ca să îmi ajungă. Apoi, fac paturi, strâng haine, pun la spălat, fac focuri și mă arunc grațios pe canapea cu laptopul în brațe să îmi verific mailul și să visez frumos la activități pentru orele mele de la școală.

Turnurile de cărți cumpărate aproape compulsiv așteaptă fără îndrăzneală să le mai mângâi puțin dar pur și simplu rămân cu așteptarea... Of, se termină și programul de spălat, apare chinul vieții – întinsul hainelor! Oricât mi-aș dori, nu am reușit să găsesc o strategie, o păcăleală, o metaforă, habar n-am, să ajungă să îmi placă întinsul hainelor la uscat. Și am de întins, cam de 2-3 ori pe zi…

Vine prânzul cu ale lui provocări căci fiecare parcă a crescut cu altă mamă. Parcă nu eu le găteam și când erau mici și parcă nu cu mâncarea mea au crescut... Paste?!?! Ah, dar nu azi, nu poți să faci altceva?

Iarăși fasole?!?!? Ah, supă cu găluște, dar tăieței nu sunt? Whaaaat? Bătrânii din sat ar zice "Da, ia mai dă-i în brușul lor!" (n.red. bruș – pământ) Ce să-i dai că dacă nu-s sătui și odihniți te țin la foc continuu până noaptea.

Vin și copiii și încep poveștile paralele, fiecare cu povestea lui, cu ce note au mai luat, cu ce teme au, cu felul în care or sau n-or să ajungă să facă tot ce li s-a dat pentru a doua zi. Cel mare se descurcă, are aproape 15 ani și mă bucură că și-a asumat cu totul partea cu școala. A treia e într-a cincea și e o etapă foarte grea și are nevoie de multă susținere. Cel mic încă nu are teme și dacă e vreme faină afară, iese la joacă. E o dinamică foarte tare în casă, în timpul școlii.

De dimineață până seara târziu nu prea apuc să mă conectez cu mine pentru că sunt pe modul avion cu toți copiii acasă. Sunt mamă, profesor de engleză, română, fizică, istorie și ce se mai cere, mă transform inevitabil și în zgripțuroaică și în toate personajele pământului foarte rapid, viața de mamă nu își dă pauze de reconfigurare.

Citesc printre teme și alte treburi casnice, articole despre educație pe rețelele de socializare sau revista presei online, mă interesează grozav tot ce ține de relaționarea dintre dascăli și elevi și felul în care învață elevii.

Ca să n-o mai lungesc, seara e haos din nou, mai haos decât dimineața. Unii nu și-au terminat temele, cel mic e obosit, bluza nu știu care nu e spălată, ba, pantalonii de trening că mâine au doi sport nu sunt uscați și tot așa... Mi-aș dori în visul meu cel mai arzător să pot sta noaptea să citesc sau să fac planuri în liniște dar oboseala îmi închide ochii instant când îl culc pe cel mic.

2) Care sunt lucrurile care iti ocupa cel mai mult timp?

Dacă e să fiu pragmatică, cel mai tare îmi ocupă timpul, cum spuneam, întinsul hainelor la uscat. Dar dacă ar fi să o dau pe chestii mai profunde, faptul că, fiind o persoană foarte creativă, mintea mea răbufnește în enșpe mii de direcții și se adună greu, asta ar fi un lucru care îmi ia mult timp. Împrăștierea, mai precis.

3) In ce investesti destul de mult timp, dar simti ca nu este apreciat la adevarata valoare de catre societate? De ce?

Cred că a fi mamă și dascăl, în același timp sau pe rând, este un demers care ia foarte mult timp, foarte multă energie și extrem de multă disponibilitate și deschidere. Mamele cu mulți copii sunt privite cu suspiciune sau admirație, deopotrivă, și sunt poziționate sub lumina reflectoarelor mereu ca nu care cumva să dea greș că atunci, vai, Doamne, sunt arătate cu degetul și multe critici se revarsă din toate părțile.

Altfel, mult timp investesc în pregătirea mea ca dascăl. Timp, bani, resurse fizice și emoționale. Sunt un om pasionat de educație și îmi doresc să fiu "la zi" cu toate, fie că sunt profesoară la sat, fie că lucrez cu dascăli la oraș. A fi dascăl cu adevărat e un act de curaj în societate pentru că te expui, cu valori, cu fel de a fi, cu direcțiile pe care ți le asumi. Pe unii îi ridici și curajul tău îi motivează, pe alții îi încurci și le deranjezi confortul. Cred că starea asta nu e numai în acest domeniu, e un status quo.

4) Ce te face fericită? Care a fost cel mai fericit moment din viața ta? De ce?

Fericită sunt când sunt cu copiii deși, paradoxal, e mereu haos când suntem toți. Să îi văd cât de diferiți și minunați sunt și ce frumos au fost dăruiți de Bunul. Copiii mei sunt foarte sensibili cu antene întinse spre lume, spre bine și spre frumos.

Cel mai fericit moment din viața mea este unul mare și lat care se împarte în patru momente unice în care au venit pe lume cei patru copii. Când l-am născut pe Luca, m-am trezit la viața de adult. Fiecare naștere m-a prins nepregătită și fiecare a fost cu provocările ei. Când s-a născut Irina, eram pentru prima dată mamă de fată. Când a apărut Ioana, eram mama cu doi copii acasă deja. Vladimir a apărut pentru că l-am cerut eu la Bunul. L-am cerut vreo 2 ani și așa a apărut el, în chip minunat. Fericită sunt pentru că mămicia mă face o ființă completă.

5) Care crezi că sunt 3 cele mai dificile aspecte din viața unei femei? De ce?

Trei cele mai dificile aspecte din viața unei femei, în viziunea mea, sunt: felul în care ea se vede pe sine ca femeie, ca mamă, ca profesionist; felul în care femeia reușește să fie văzută ca femeie în familia unde este mamă și soție și, al treilea aspect, cum reușește femeia să transmită într-un mod sănătos, fiicelor sale, valori adevărate despre cum e să fii femeie, soție, mamă.

Categorie: SuperEroinePrintreNoi

Lasă-ne părerea ta într-un comentariu: