Spre magazin

Ilinca, despre ”munca de manager” pe care o face o femeie zi de zi

19.03.2019 14:43 / Autor: Zenobia

Acest articol face parte din seria #SuperEroinePrintreNoi. Vezi toate povestile aici.

Cum poti organiza totul in viata ta, casa, familie si copii, dar fara sa uiti de persoana ta?

Concentrandu-ne foarte mult pe familie si job, probabil noi ca femei, ne pozitionam undeva in culise, obtinand rare ori timp real pentru noi insine.

Cu toate acestea, o femeie puternica si o femeie care inspira nu e neaparat una care apare la TV si pe copertile unor reviste, ci e cea care face ceea ce trebuie sa faca fara sa para ca e un lucru extraordinar.

Daca ar fi sa ne uitam la „fisa postului” unei femei, sunt enorm de multe lucruri pe care le face in fiecare zi, de la ingrijire personala la ingrijirea celor dragi, la a avea grija de casa, la viata profesionala + alte piedici și provocari care apar zi de zi in societate.

Mai jos vei gasi povestea doamnei Ilinca, care printre un job cu multe responsabilitati si grija familiei mai face multe alte treburi zilnice si reuseste totusi sa gaseasca fericire si implinire.

Află care e secretul ei!

1. Cum arata o zi obisnuita din viața ta?

Data fiind meseria mea de ghid montan, "zilele obisnuite" din viata mea se impart in 2 categorii.

Prima e cea a zilelor obisnuite de acasa... cu trezire data de bebeloiul alaptat, cu pregatiri de scoala pentru cei doi frati mai mari... cu gatit, curatenie prin casa si activitati prin gradina cat sunt ei la scoala, cu somn de pranz de bebeloi (timp in care imi fac treburile "de birou"... facturi, conceput ture, scris articole, contabilitate etc) si cu dupa amiaza intre teme, bebe si multe vase de spalat :))

A doua categorie este a zilelor petrecute pe munte, cu grupuri, unde lucrurile nu sunt niciodata la fel. Acolo, "obisnuitul" meu se imparte intre grija pentru siguranta participantilor (principala preocupare a unui ghid si care implica mult mai multe elemente decat pare din exterior - adica nu, nu e deloc vorba de "ce munca e si asta, sa te plimbi si sa iei si bani".

De fapt, in spatele "plimbarii" se afla o multime de scoala, de analize de risc facute acasa si pe teren, de antrenamente si de experienta) si bucuratul alaturi de ei de micile lor mari descoperiri, interioare si exterioare, la contactul cu muntele.

Daca tura este cu familii sau copii, e rost si de multa joaca (aplicativa pentru cunostintele dobandite), astfel incat copiii mei proprii, de cele mai multe ori prezenti si ei, ajung sa-mi reproseze ca "sunt mai draguta cu participantii din ture decat sunt acasa, cu ei". Inghit in sec si-mi asum si asta, ca parte din obisnuitul meu.

2. Care sunt lucrurile care iti ocupa cel mai mult timp?

Treburile casnice, clar :))

3. In ce investesti destul de mult timp, dar simti ca nu este apreciat la adevarata valoare de catre societate? De ce?

Tot treburile casnice :)) Si ma bucur ca, incet, perceptia sociala asupra lor se mai schimba, nivelul de constientizare asupra "incarcaturii mentale" (mental load) a femeii creste si dinamica din cadrul familiilor se mai modifica pe ici-colo spre reducerea ei si impartirea cu sotul si nu numai.

Dar... treburile casnice tot sunt vazute ca o munca "de mana a doua". Ori nu e asa... sunt munca, sunt vitale si, mai ales, oricat de cu dragoste le faci, mananca timp si energie.

Si decalajul la nivel social, profesional, cultural etc etc intre femeile cu familie si barbati sau femeile fara familie e o realitate, chiar daca uneori negata... primele au mai mult de munca pentru a face ceva ce pt ultimii e uzual.

De exemplu, pentru a iesi din casa si a participa la un curs pe domeniul lor de competenta. Doar a participa fizic... a face si fata e deja o alta provocare :)).

De exemplu, in asociatia profesionala a ghizilor din care fac parte, din totalul de 32 membri (activi plus aspiranti), suntem doar 3 femei.... dintre care cu copii acasa, numai eu :))

Sa tii pasul e o provocare. Desigur, una foarte frumoasa!

4. Ce te face fericita? Care a fost cel mai fericit moment din viata ta? De ce?

Primul gand ar fi ca muntele si oamenii dragi ma fac fericita. Desi, la un nivel un pic mai subtil, cred ca bucuria e ceva intre om si Dumnezeu, e un dar pe care trebuie sa stii sa il vezi si sa-l traiesti si sa-l primesti in viata ta, cu bunele si relele ei.

Dar cum nu pot sa ma laud ca sunt acolo mereu... muntele si oamenii dragi, ziceam. Si daca e munte CU oameni dragi, fie ei familie sau prieteni, e si mai bine!

Desi, in calitate de mama, pot aprecia cum se cuvine o tura pe munte singura, si chiar sa o cer uneori, ca timp pentru si cu mine.

Cat despre cel mai fericit moment... nu stiu daca pot pune acum degetul pe unul. Poate si pentru ca un astfel de "record" ar presupune niste trairi destul de personale, care e posibil sa-si gaseasca greu sens pentru altcineva... si nu neaparat insotite de o poveste uimitoare.

5. Care crezi ca sunt 3 cele mai dificile aspecte din viața unei femei? De ce?

Cel mai greu, pentru si dupa mine, acel "mental load" despre care scriam si mai sus. Si pun asta pe locul 1 pt ca e invizibil. Este vorba despre acea "munca de manager" pe care o facem, ca femei, zi de zi... acea munca de a organiza totul, casa, copii, program, job, relatie, eventual sa nu te uiti nici pe tine din schema :)) Care, intr-o firma, se normeaza ca job separat. Ori in viata de zi cu zi, femeile fac asta SI executia lor.

E realitatea din spatele glumelor despre mintea femeii (care e ca un browser cu 100 de tabs deschise deodata, 2 fiind blocate si nu stii de unde se aude muzica).

Cam asa, daca n-ar fi prea multe asemanari cu realitatea, ar fi si amuzante :))

Pe locul 2... cred ca as pune stereotipurile sociale. Care nu, n-au murit in societatea moderna si postmoderna, sunt la fel de prezente ca in cel mai autentic patriarhat. Acele "trebuie" sau "nu trebuie" (sa faci sau sa fii) ca sa "fii femeie".

Eu nu cred in feminism in sensul lui de baza, nu cred in egalitati care sa niveleze frumusetea diferentelor biologice intre femeie si barbat, dar a sustine ca o fetita e mai putin fetita fiindca se catara in copaci, ca o femeie tunsa scurt sau imbracata in blugi si tricou nu-i destul de "feminina" sau ca exista "meserii pentru femei si pt barbati" (aici am un ranjet anume cand scriu)... dupa mine, sunt doar aberatii.

Si m-am exprimat cu multa gingasie. Cred ca feminitatea e ceva mult mai intim decat ce faci la job sau cati cm de toc ai sau nu ai.

Si, cu siguranta, o fata se catara in copac altfel decat un baiat. Nu mai prost, nu mai bine, pur si simplu altfel.

Iar pe locul 3... as pune presiunea sociala de a "impaca" viata personala (sau de familie, maternitate etc) cu cea profesionala. Care, pentru barbati, inclusiv pentru cei deveniti tati, e mult mai putin prezenta, spre inexistenta.

Nu multi soti sau tati aud intrebarea "si... tu cum gasesti echilibrul intre viata profesionala si familie?" In timp ce pentru femei, explicit sau implicit, apare aceasta problema.

Cu toate inegalitatile de sanse care deriva din ea. (Ca sa n-o inchei in plangeri: noroc ca suntem misto, competente si creative, de facem fata oricum, cu succes :)) )

Categorie: SuperEroinePrintreNoi

Lasă-ne părerea ta într-un comentariu: